TONIC NEURONAL JUNIOR -pret 75 lei/flacon

TONIC NEURONAL JUNIOR -pret 75 lei/flacon
Caracterizare
Complexul natural 100 % “TONIC NEURONAL” este avizat sanitar, iar fiecare lot este testat în laboratoare performante, acreditate RENAR. Receptura și tehnologia specială de fabricație, dinamizare și energizare, rodul a numeroase faze de cercetare, sunt înregistrate ca o noutate pe plan mondial.“TONIC NEURONAL Nr.1”este un concentrat HIDRO-GLICO-ALCOOLIC, cu extracte standardizate, în conformitate cu legislaia C.E. referitoare la prepararea extractelor din plante : 24% GLICO – FLAVONOIDE si 6% LACTONE TERPENICE având și adaos de MAGNEZIU.

“TONIC NEURONAL Nr. 2”, este un remediu complex, HOMEOPAT, dinamizat și energizat. Acestea au acțiune sinergică si complementara, fiind necesară administrarea simultană, cu restricțiile specice administrării de remedii homeopate doar pentru “TONIC NEURONAL Nr.2”.

Varianta “SENIOR”, este indicată în special persoanelor cu sindrom Alzheimer și/sau cu sistemul vascular afectat de ateroscleroză, acționând asupra microtraumatismelor care o favorizează, cu reale rezultate de regenerare psiho-somatică și neurologică.

Varianta “SENIOR” are litera “S” înaintea numarului (TONIC NEURONAL “S1” pentru componenta hidro-glico-aclcoolică energizată, respectiv “TONIC NEURONAL “S2” pentru componenta homeopată).

Acțiune terapeutică:

- adjuvant în stări de astenie psihică, oboseală cronică, somnolență, marirea atenției și puterii de concentrare, îmbunătățirea memoriei.

Prin formulele complementare ale celor două componente, notate cu Nr.1, respectiv cu Nr.2, ajută persoanele active ce trec prin perioade de surmenaj intelectual sau care prezintă un sindrom vertiginos datorită unor tulburări de circulație vertebro-bazilară.

INDICAT ÎN :

- scaderea puterii de concentrare, a atenției, a capacității de învățare și memorare;
- util pentru mărirea performanțelor în procesul de învățare la copii și adoleșcenți, crește performanțele școlare, fiind indicat în condiții de examen. Optimizează Q.I. dar și Q.E. (coeficientul de inteligență, respectiv cel emoțional)
- insuficiența vertebro – vasculară (asociată sau nu cu spondiloza cervicală, acufene, tulburări de echilibru).

Mode de administrare :

“TONIC NEURONAL nr.1” se administrează sub limbă, înainte de mese, de 2 ori/zi, câte 10 picături. Se poate dizolva și în apă sau ceai, în cazul persoanelor cu sensibilitate a mucoasei bucale.

“TONIC NEURONAL nr.2” se administrează pe mucoasa nazală, o singură dată pe zi, seara, circa 5 picături în fiecare nară. În cazul persoanelor cu sensibilitatea crescută a mucoasei nazale, se pot administra câte 10 picături sub limbă, o dată pe zi, de preferat seara, cu respectarea restricțiilor specice tratamentului cu remedii homeopate ( exclus consumul de cafea, ceai aromat, gumă de mestecat, pastă de dinți mentolată, mirosuri puternice de parfum, naftalină, etc).
În cazul unor tulburări cronice este necesară administrarea mai îndelungată a complexului (dupa circa trei luni, efectele sunt evidente și pot fi confirmate prin analize specifice de specialitate).

Se recomandă individualizarea REMEDIULUI “TONIC NEURONAL Nr.2”, cu ajutorul repertorizării homeopate, pe care putem să v-o trimitem gratuit prin mail sau poșta. Nu necesită condiții speciale de păstrare.

Atenționări

Se va ține legătura cu medicul de familie, care va fi informat despre acest tratament, pentru evitarea supradozării, prin administrarea în paralel a medicamentelor de sinteză cu același efect.

Nu se recomandă administrarea, în cazul persoanelor aflate sub tratament cu cortizon, însărcinate, care alăptează sau persoanelor cu alergii la unul din principiile active sau alcool.

Suplimentele alimentare nu inlocuiesc o alimentatie variata si echilibrata.

A NU SE LĂSA LA ÎNDEMÂNA COPIILOR.

DATA ULTIMEI VERIFICĂRI A PROSPECTULUI –08.07.2015
____________________________________________________

SE DISTRIBUIE PRIN REȚEAUA FARMACEUTICĂ DAR SE POATE COMANDA ȘI
DIRECT LA SECȚIA DE PRODUCȚIE, FĂRĂ TVA, CU PLATA RAMBURS.
TELEFONUL CONSUMATORULUI
0744.611581, 0741.591769, 0232.227563 – TARIF NORMAL.
NOTA: DISTRIBUIM REMEDII INDIVIDUALIZATE ȘI PENTRU ALTE AFECȚIUNI

 

 

F I Ş Ă   I N D I V I D U A L Ă   D E   C O N S U L T A N Ţ Ă   N R.___ / ________

Numele _____________________________ Prenumele(toate)_____________________________________

Prenumele părinţilor_________________________________  Adresa _______________________________

Tel._________________ E-mail___________________________Data şi locul naşterii(şi ora)____________

____________________ Grupa de sânge _____ Înălţime_____ Greutate_____Kg. Profesia ______________

Locul de muncă _____________________________________ Semne particulare______________________

_______________________________________________________________________________________ Diagnostic alopat(OBLIGATORIU)_________________________________________________________

Antecedente heredocolaterale (boli similare din familie)__________________________________________

_______________________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________________

Simptomatologia actual____________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________________

Tratament actual alopat sau complementar/alternative ____________________________________________

_______________________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________________

            Conform drepturilor mele de a fi corect informat şi competent tratat, prevazute în Legea 46 din 2003 privind drepturile pacienţilor din România precum şi cele impuse de O.M.S. la nivel mondial inclusive prin directivele Codex-ului Alimentarius, solicit din propria iniţiativă şi pe propria răspundere consultaţia şi terapiile bionaturiste necesare optimizării stării mele de sănatat. Am solicitat şi am primit informaţii despre procedurile respective şi contravaloarea lor, drept pentru care mă oblig să respect recomandările primite, orele de programare, recomandările de autotratament. Nu voi întrerupe tratamentul alopat.  Voi vira eventuala contravaloare a procedurilor terapeutice in contul ONG-ului sub forma de DONATIE.        Accept şi semnez: 

 

Semnătura pacientului major _____________________ (pentru minori, va semna un părinte sau tutore)

         Preşedinte: bio-energo-terapeut atestat internaţional, Rădulescu Eugeniu:. …………………

Prim-Vice-Preşedinte al Consiliului Director: psiholog Rădulescu Liliana                    

 

PREZENTĂM ÎN CONTINUARE REPERTORIZAREA NECESARĂ INDIVIDUALIZĂRII COMPLEXULUI “FITO TONIC NEURONAL NR.2”

PUȚEI APELA ȘI LA UN PSIHOLOG ÎN CAZUL ÎN CARE VĂ ESTE GREU SĂ DECIDEȚI ÎN CE CATEGORIE SE ÎNCADREAZĂ, UTILĂ FIIND ÎN PRIMUL RÂND COLABORAREA CU CADRUL DIDACTIC.

PACIENTUL CU PROBLEME

Este destul de greu de definit, într-un singur cuvânt, semnificația mai complexă a ceea ce vrem să spunem când ne referim la expresiile comune, ca, de ex. un scolar „rău”, „leneș”, sau „dicil”.

Daca astfel de copii, fie elevi, fie studenți, au probleme legate de învățătură, acest lucru poate ține de constituția lor psihica, de caracterul lor dar și de circumstanțe care nu mai depind exclusiv de ei. Adică, am putea spune că ei singuri sunt responsabili de dicultatea de a învăța, ci mai degrabă că ei traduc această dificultate printr-un anumit comportament astfel etichetat. Adesea sunt catalogați pe scurt ca ”leneși”, dar poate că ei nu sunt așa în realitate.

Dacă am defini lenevia prin refuzul deliberat de a lucra, copilul dotat cu o inteligență medie nu refuză niciodată să lucreze pentru o rațiune deliberată. Judecata lui de valoare nu-i permite aceasta, înaintea unei vârste situate în jurul pubertății. Până atunci dicultatea de a învața, este un fenomen involuntar și inconștient. Există două motivații pentru a explica comportamentul normal al pacientului considerat studios:

1. curiozitatea de a cunoaște și a-și explica și înțelege cât de cât ce este în jurul lui, și

2. dorința de a place și a fi pe placul colegilor dar mai ales a cadrului didactic care este identitatea de reprezentare a părinților la școală. Dacă una din aceste două motivații îi lipsește, se produce un fenomen de inhibiție a atenției lui și a capacității de a memoriza ceea ce se predă în procesul de învățământ.

Aceasta inhibiție, este deci explicabilă prin două mecanisme care nu mai țin de el: fie că a încetat să mai vrea să cunoască ce se întâmplă în mediul sau, pierzând curiozitatea lui naturală, fie nu mai are nici o rațiune de a face plăcere educatorului, învățătorului sau profesorului său.

Pierderea curiozității sale naturale, nu are totdeauna aceiași origine. În anumite cazuri, el are dificultăți în a înregistra infinitele informații noi pe care le comportă un program scolar în aparență elementar. Unii își fixează cu greutate atenția lor, pentru că au o imaginație debordantă. Ar trebui readuși în mod constant la realitatea din clasa. Pentru alții, există o lipsă de interes pentru tot, adesea consecința dicultăților de ordin afectiv din familia lor. Este un fel de refuz inconștient de a se integra în viață, ca și când ea nu ar mai merita să fie traită.

În acel refuz de a face plăcere, se regăsesc adesea aceleași motivații afective. Dar ele vin, fie din familie, cum am spus, fie țin de personalitatea cadrului didactic. Dacă personalitatea acestuia a afectat pacientul prin indiferență sau ostilitate față de el, va refuza să mai asculte. Și aici, iată că nimic nu este deliberat nici gândit, dar el refuză ceea ce-i oferă pedagogul pentru că el nu se simte iubit și acceptat.

Cauzalitățile legate de ceea ce denumim “LENEVIE” sunt deci foarte numeroase. Ele pot fi foarte greu de modicat și imposibil de suprimat. Idealul ar putea , evident, sa punem copilul în acele condiții, încât el sa fie perfect împlinit și realizat.

Încercăm de a-l ajuta să se adapteze la situații care nu pot fi schimbate. Trebuie să judecăm în termeni de simptome, pentru a încerca să găsim remediul care va putea favoriza această adaptare.

Am încercat să încadrăm pacienții în câteva categorii de comportament :

FRICOȘI, TIMIZI, DISTRAȚI, LENȚI, AGITAȚI, OPOZANȚI

Vom trece în revistă aceste diferite grupe de pacienți, încercând să analizăm aceste comportamente. Plecând de la un astfel de grup simptomatic, vom putea sa alegem un număr de coduri, (de preferat unul, dar nu mai multe de trei) și vom încerca să înțelegem modalitatea de a recunoaște pe cel care corespunde cel mai bine fiecarui caz.

1- PACIENȚII FRICOȘI :

Ei sunt astfel, adesea, prin natura lor. Este vorba de hiperemotivi, de hipersensibili care se trezesc într-un mediu ostil pe care nu-l suportă. Adesea copii unici la parinți sau supraprotejați de o mamă fricoasă și ea, ei se găsesc deseori confruntați cu violența. Asta se poate întâmpla înca de la sosirea lor în colectivitate, sau poate mai târziu, într-o clasă unde educatorul, învățătorul sau profesorul țipa prea tare, se enervează din nimic, lovește sau pedepsește cu usurina. Uneori aceste atitudini vin din partea unor grupuri de pacienți agresivi care practică devreme tirania sau bătaia de joc. În astfel de condiții ei sunt literalmente terorizați, încât nu mai poate să audă sau să rețină nimic din ce se spune și din ce se face la școala. Acasă el se simte fericit.

Alegerea ce va fi făcută depinde pe de o parte de modalitățile complementare ale fiecaruia și mai ales de simptomele pe care le vom putea descoperi la pacient, pe plan general sau local. Vom prezenta acum caracteristicele și indicațiile esențiale ale primelor trei categorii.

Cod 1.1. Când are o frică îngrijoratoare, aproape fizică, care se citește pe fața lui; el are o frică de aliți așa cum are frică de mulțime, de cutremur, de tunele fără lumină, de a rămâne blocat în lift, de boală, de durere, de moarte. Sensibilitatea sa se manifestă deopotrivă și la zgomot, muzică tare. Frigul sau vântul foarte rece și uscat acționează ca un șoc neașteptat, provocând îmbolnăvirea. Este de obicei prietenos și plin de compasiune.

Cod 1.2. Când pacientul aduce în imagine mai ales lucrurile înfricoșătoare, răutatea oamenilor și ferocitatea animalelor și are o frică așa de mare încât este gata să fugă de la școală. Reacția lui poate fi violentă, lovind și urlând dacă frica lui e prea puternică. A fost tratat cu aspirina în copilărie pentru diminuarea febrei. Are capul și corpul fierbinți, dar mâinile și picioarele reci. Râde în gura mare și zâmbește prea mult, mai ales la sfârșitul frazelor. El poate să izbucnească sub forma unor izbucniri de mânie. Poate începe brusc să muște, să lovească cu piciorul, să scuipe și sa plângă. Poate avea dureri de cap pe partea draptă. Le plac lămâile, fiind în stare să bea sucul direct, neamestecat cu apă. Frica de câini este caracteristică.

Cod 1.3. Când este, din contră, fricosul paralizat. El își pierde toate resursele și trece drept neinteligent deși nu este așa. Se retrage într-un colț al curții, privindu-și colegii cum se joacă. El numai în somnul sau adânc poate participa, în vis sau sub formă de coșmaruri cu acțiuni violente. Este, de obicei, constipat. Nu se plânge de nimic și nu vrea nimic. Starea se agravează la caldură.

Cod 1.4. Când pacientul prezintă întrucâtva cam același gen de frică, întâlnită anterior, dar are temperamentul friguros, transpirant și indolent, asociat cu frica. Este de obicei gras și greoi, cu tendința spre obezitate. Îi este frică de înălțime, insecte, șoareci, stafii. Adoarme cu dificultate. Se adaptează greu la situații noi sau la munca excesivă, peste puterile lor. Răcește ușor, poate avea astm, eczeme, reumatism.

Cod 1.5. Este pacientul terorizat de școala pentru că a pierdut protecția familiala. El se crede abandonat, tradat de mama sa, ca și când ea l-a împins într-un mediu ostil. Incapabil să-și exprime frica sa, se repliază în el însuși și nu vrea să spună nimic despre ce se petrece în clasă. Mai mult, încurajările sau sfaturile îl fac furios. Plânge doar când este singur. Preferă mâncărurile sărate, ciocolata. Nu suportă carnea grasă. Are adesea dureri de cap, de spate, alergii, eczeme, herpes, insomnii, strabism divergent. Nu suportă zgomotul, lumina puternica, fumul.

Cod 1.6. Este cel care se situează cel mai aproape de depresia nervoasă și de disperare. El cade într-o stare de indiferență față de tot, refuzând să se alimenteze.. Este apatic și indiferent, reacționeaza lent, lipsit de sentimente și totusi poate munci ore întregi ca un cal de povară. Adoră băuturile și fructele răcoritoare. Acesta va fi remediul starilor celor mai grave.

Cod 1.7. Pentru cel care are cele mai multe frici, în afără de cea de școală. Leaga ușor pritenii, datorită ușurinței cu care se destăinuie celorlalți. Paradoxal el are în același timp o teribilă frică de a fi singur, mai ales noaptea. În mod deosebit, el are frică de apă, de poveștile cu fantome, furtună, de întuneric. Dorm cu lumina aprinsă pe hol și cu ușa deschisă. Este de asemenea hipersensibil, foarte afectuos: el are nevoie de dovezi de dragoste, fiind profund impresionat afectiv de mângâieri și săruturi. Se pricepe la desenat, la muzică. Este veșnic însetat, preferă băuturile reci, dar și înghețata, ciocolata, peștele, mâncăruri mai sărate. Poate avea dureri în piept cu senzație de arsură, presiune toracică și dificultate în respirație.

Cod 1.8. Când pacientul este fricosul care nu știe decât sa plângă. Pe toată durata școlii, el rămâne plângăreț într-un col. Și-ar dori de bună seamă să se refugieze în brațele educatoarei sau profesoarei, pentru că știe că numai acolo se simte bine, dar, nefiind acceptat, el nu știe decât să plângă.Poate avea senzația că nu sunt sau nu au fost iubiți sucient. Preferă dulciurile, untul și brânza și nu suportă grăsimile. Nu le este sete, chiar se forțează să bea. Gelozia este ceva obișnuit, dorind să fie favoritul numărul unu al mamei, mângâiat și alintat, mai ales când un alt frate vrea același lucru. De obicei doarme pe spate, cu mâinile deasupra capului sau pe frunte. Poate face ușor otite, cu dureri de urechi, inimă, stomac și cap, mai ales când trebuie să meargă la școală. Plâng atunci când mama pleacă și-i lasă la gradiniță. Poate avea numeroase alunițe.

Cod 1.9. Când pacientul are frica să nu se abată asupra lui vreo pedeapsă sau mustrare pe care n-ar merita-o. A remarcat deja că profesorul este adesea nedrept și se așteaptă în mod constant să fie viitoarea victimă a unei sancțiuni imprevizibile. Această atitudine atrage după sine adesea, necazurile de care se teme. El se descarcă, după programul de la clasă și la el acasă, prin furii violente. În familia lui, autoritatea părintească se exercită peste masură, nu neapărat prin violență. Asuprit de părinți prea severi, se repede afară din camera lui și, plin de mânie, trântește ceva. Se masturbează des, devenind tot mai retras. Face adesea urcioare (mic furuncul pe marginea ploapei) la ochi.

Cod 1.10. Când pacientul nu are încredere în nimic și tinde să-i supraidealizeze pe ceilalți, ceea ce îi sporește teama. Este impulsiv, permanent presați de timp. Acționează mai întâi si apoi gândesc, extrovertiți, superstițioși, prietenoși. Se grăbesc și devin anxioși. Frica de spaiți închise (claustrifobie), de a traversa poduri, de înalțime. Are senzația că timpul trece prea încet și se simte amenințat de singuratate, deși, orice semn de atenție din partea celorlalți , declanșează mânie. Are palpitaiți și fobie de examen, sau înaintea apariției în public, cu dereglări digestive (diaree pe fond nervos, mai târziu sindromul colonului iritabil). Căldura, sub orice formă le agravează starea. Are frica să se apuce de lucru dacă nu au înțeles exact ce au de facut.

2- PACIENȚII TIMIZI :

Comportamentul lor este adesea foarte vecin cu cel al pacienților FRICOȘI, la care ne-am referit, dar în realitate timidul are mai multă frică de el decât de aliți. Lui îi e frică de a fi remarcat, de a-și bate joc de el și mai ales de a lua cuvântul, chiar și pentru lucrul simplu de a se ridica de pe loc dacă este întrebat. Se spune clasic că el nu participă în clasă. Și-ar dori, de bună seamă, dar el este paralizat de sentimentul propriei sale incapacități. Îi lipsește total încrederea în el. Temele făcute acasă sunt corecte, dar în clasă el nici nu poate nici nu mai știe nimic să exprime. În acest caz este vorba de o stare constituțională adesea moștenită de la unul din parinți, deci greu de modicat. Cadrele didactice ale acestui tip de copii trebuie să aibă o mare doză de răbdare și indulgență ca să scoată ceva din ei.

Nu este de mirare să constatăm că majoritatea codurilor care convin frisoșilor pot să se potrivească și timizilor și de aceea simptomele generale și locale, particulare fiecarui caz, vor fi cele care vor determina prescripția. Nu vom mai reveni asupra codurilor fricoșilor, cele la care ne-am referit mai sus. Ele sunt absolut indicate pentru timizi dacă și celelalte simptome convin dar v-a trebui, poate, să căutăm și alte coduri care sunt de asemenea foarte tipice acestor cazuri, cum ar fi:

Cod 2.1. Pacientul care este timidul ireductibil, dar de asemenea și puțin retardat pe plan intelectual care știm că, de regulă, merge și vorbește mai târziu . El are deci o conștiență vagă asupra stării lui și se ascunde efectiv în spatele profesorului sau a mobilierului din clasă. El caută protecția dar și afecțiunea adultului. Subdezvoltat din punct de vedere fizic, emoțional și mental. Foarte timid, cu unghii roase, repetă mereu aceleși banalități. Mai tot timpul probleme cu amigdalele, dureri de cap când merg la școală, testiculele nedezvoltate. Teama de străini, de situații noi, de glumele făcute pe seama lor.

Cod 2.2. Are absolut același comportament și aceiași întârziere mentală ca la codul precedent, dar se arată mai introvertit, refuzând încurajările și consolarea. El este cel care se duce mai degrabă pe sub mobilier decât spre educator.

Cod 2.3. Este de asemenea un mare timid, dar el are mai mult frică să nu facă ceva rău. El se teme în special de tot cea ce este nou și neașteptat și asta se traduce adesea prin inversări ale cuvintelor sau silabelor, când citește sau scrie. El se bâlbâie din cauza timidității, în timp ce este foarte capabil de a face totul bine atunci când este singur acasă. Dimineața la sculare sunt țifnoși, prost dispuși. Se balonează după mâncare, cu multe gaze, în general preferă dulciurile. Seara, dupa ora 20, se simt mai bine.

Cod 2.4. Este dintre toate, cel care are cea mai mare lipsă de încredere în el. El crede atât de puțin că este capabil să facă o treabă bună, o dictare bună, încât cocoloșește ciorna pe motiv că ar avea greșeli pe care nu le făcuse de prima dată. O voință morbidă îl obligă să facă ceva rău pentru că este convins că el nu este capabil de a reuși din primul moment. Muncesc din greu, pentru a-și demonstra sieși propriile calități, apoi cedează, clachează. Complexul de inferioritat și lipsa de încredere se reflectă în cruzime, agresivitate față de colegi. Desenează lupi. Prin atitudinea de a-i șicana pe colegi, de a-I tachina, va atrage aceleași reaciți din partea lor. Are senzația de bandă strânsă în jurul corpului. Respectul de sine depinde de anumite realizări, cum ar  promovarea unui examen, iar nereușita generează neîncredere și conflicte, apoi izolarea și separarea de cei din jur.

Cod 2.5. Este timidul gesticulant, care ascunde emoția sa sub forma unor comportamente bizare și unor gesturi necontrolate. Dacă îl privești sau îl întrebi, este cuprins de mișcări involuntare, fiind incapabil de a răspunde corect. El transpune într-o agitație motorie dezordinea din capul său. Este agitat mental și fizic. Este înțepenit după repaos sau la trezirea dimineața și după mișcare durerile dispar. Preferă mâncăruri calde, chiar fierbinți. Poate avea alergii, herpes, reumatism.

3. – PACIENȚII DISTRAȚI :

Aceștia sunt cei despre care se spune că sunt pierduți cu capul în nori, și că nu participă în clasă, ca și când n-ar avea interes fața de ce se întâmplă acolo. Ar trebui ca profesorul să fie mereu în preajma lor pentru a-i readuce la realitate. Acasă, nu fac nimic singuri: trebuie ca mama lor sau alta persoană să se țină de capul lor ca să-i determine să-și facă lecțiile. Prin forța lor proprie par incapabili de ceva, în afară de joacă. În plus, își pierd toate jucăriile, obiectele de școală, afacerile, etc. Nu știu exact seara, ce teme au de facut pentru a doua zi. E nevoie să telefoneze la unul din colegi, ca să se informeze exact. Vom vedea mai târziu cazul pacienților LENȚI, cu care se confundă uneori, dar distratul este lent pentru că își pierde vremea în reverii, în timp ce lentul veritabil este astfel chiar dacă își fixează bine atenția pe ceea ce face.

Primele doua CAPITOLE sunt foarte complexe si comportă practic codurile pe care noi le-am trecut deja în revistă pentru acești pacienți nervoși și dificili așa cum sunt fricoșii și timizii. În prezentul capitol vor putea fi găsite codurile cele mai valabile pentru cei DISTRAȚI.

Cod 3.1. Pentru cei care sunt intoxicați de televiziune și de desene animate. Ei retrăiesc aproape constant istoriile celor văzute sau stârnite de imaginație, scăpându-le total cele ce se spun și se petrec în clasă. Acasă este aceiași persoană care nu termină să se îmbrace dimineața, nici să ia micul dejun, trebuie ca mama să facă totul în locul lui, dacă ține neapărat să fie gata ca să plece la școală. Este foarte uituc. Începe fraza dar uită ce a vrut să spună. Uneori râde fără discernământ la orice fleac, este plin de voie bună și zurbagiu, ca apoi să înceapă să geamă și să plângă. Exagerează timpul si spațiu. Timpul pare prea lung, câteva secunde pot însemna zile, distanețele par a fi imense, câțiva pași par kilometrii. Teoretizează continuu fără să ia nici o măsură.

Cod 3.2. Coresponde destul de bine cu această imagine a distratului pierdut în gândurile sale. Aici însă, gândurile sunt efectiv active: el vorbește singur, pare să fie constant în compania unui camarad imaginar. El joacă toate rolurile istoriilor pe care le inventează. În general aceste imaginații sunt mai degrabă violente. Au obiceiul de a se trage de haine sau de a se juca cu degetele, se ciupesc de fața sau de buze. Sunt atrași de teme sexuale. Fac glume și farse pe aceste teme, în situații nepotrivite. Se remarcă aspecte sexuale șocante (se masturbează la vedere), gelozie, ticuri, aproape de comportamentul maniaco – depresiv. Se bate, țipă, pe scurt poate să părăsească clasa în timpul orei, etc.

Cod 3.3. Este distrat dimineața, are destule dificultăți de fixare a atenției sale, în timp ce seara și noaptea este mult mai lucid. Dacă dimineața este cam adormit, dupa amiaza nu face decât să vorbească cu vecinii sai. Este cel pe care nici o pedeapsă nu-l poate opri sa vorbească. Par să vorbească fără să asculte. Este destul de adesea, un gelos care se crede persecutat de profesor, care preferă pe colegii săi. Au o mare frică de șerpi. Sunt foarte geloși.

Cod 3.4. Se refugiază mai degrabă într-un vis inconsistent, are dintr-odata aerul că doarme, și i se întâmplă să-l apuce somnul în spatele unui maldăr de cărți. El nu este, cu toate acestea lent, când se trezește din letargia sa și din contra arată o dispoziție imprevizibilă, plângând și râzând prea mult pentru fleacuri. Are o predispoziție către leșin la cea mai mică durere. Nu suportă sunetele stridente. Simte uneori că are mintea goală, nu poate gândi și este indiferent la tot ce-l înconjoară.

4. – PACIENȚII LENȚI :

Mulți sunt așa pentru că își fixează cu greu atenția asupra a ceea ce trebue să facă. Ei se distrează de un nimic și chiar fără nici o rațiune, cum am văzut și la pacienții din grupul precedent. Ne trebuie deci vigilență pentru a clasa pacientul LENT în grupul distraților sau în cel al pacienților veritabili lenți. Aceștia din urmă sunt constituțional lenți: le este imposibil să meargă repede, gesturile lor sunt lente, gândirea lor este lentă și aceasta nu este nici din greșeala lor, nici din lipsa voinței. Ei petrec de doua ori mai mult timp fața de alții pentru a scrie, pentru a scrie pe tablă sau pentru a da o lucrare scrisă. Ei depun de doua ori mai mult timp pentru a învăța lecțiile și n-au niciodată timpul de a termina temele pentru a doua zi. Primesc note rele fără a fi neinteligenți. Sunt pur și simplu lenți.

Cod 4.1. Este în special remediul pacientului care are probleme în ceea ce privește fixarea atenției sale asupra muncii școlare. Sunt cei care, la apropierea unui examen spun că nu vor putea niciodată să vadă tot programul și că sunt disperați că nu pot lucra suficient de repede.

Cod 4.2. Util în cazul copiilor timizi. Dar ei au de asemenea capacități intelectuale mai degrabă diminuate. Ei sunt lenți pentru că asimilează cu greutate și progresiv ceea ce alții învața rapid la școală. Se spune despre ei că le lipsește maturitatea. Ei vor face, poate, studii chiar strălucite mai târziu, dar la un moment dat pot prezenta o anumita “vâscozitate” intelectuală.

Ambele sunt, între altele, totdeauna purtatoare de vegetații (polipi) și de amigdale mari, au apnee în timpul somnului, iar insuficiența respiratorie pe care o provoacă pot, în parte, cauza dificultăților manifestate.

Cod 4.3. Este cazul indicat la 4.2, dar se recomandă mai bine la cei slabi și mai puțin timizi.

Cod 4.4. În caz de timiditate. Lipsa sa de încredere în forțele sale este cea care îi determină lentoarea. El ezită în mod constant între două soluții: ezită în modul de a pronunța cuvintele, de a le scrie, de a face fraze, de a da o soluție la o problemă si în acest fel el pierde timpul.

Cod 4.5. Este slab din punct de vedere fizic. El este lent pentru că nu are forță de a merge mai repede. El ar avea nevoie de a se oxigena, de a se duce în recreație mai frecvent decât alții. Aerul mai închis din clasa îl adoarme în mod veritabil. O fereastră deschisă, puțin aer proaspăt îi face bine, dar dacă învățătoarea este friguroasă, el nu mai este bun de nimic. Ajunge adesea la o astfel de stare în urma unei boli din care își revine cu greutate.

Cod 4.6. Este lentul care pare intoxicat, ca paralizat, ca și când ar fost drogat. El este specific acelor copii care primesc tratament preventiv după o lovitură la cap, cu sedative și/sau doze puternice de somnifere.

Cod 4.7. Este pacientul inteligent dar care obosește anormal de ușor. El nu poate susține nici un efort de concentrare a atenției mai mult de zece minute. După acest termen mintea lui scapă și zboară în istorii imaginare. Am vorbit deja de pacienții distrați. Efectiv este cazul lor, dar distracția este provocată de fatigabilitatea lor exagerată, mai mult decât de imaginația excesivă.

Cod 4.8. Este cel care poate fi de asemenea un distrat și un fricos, dar lui i se întâmplă să fie lent numai pentru că este oprit de cea mai mică dificultate și că îl apucă lacrimile de fiecare dată. Și de fiecare dată trebuie să fie consolat și potolit. Nu miră, astfel pe nimeni că are nevoie de două ori mai mult timp față de alții, ca să-și aducă la îndeplinire îndatoririle școlare.

Cod 4.9. Rar ca remediu de copii, poate totuși să fie indicat în cazurile care se situează la limita depresiei nervoase. Pacientul este paralizat psihologic de o decepție profundă pe care n-o știe și refuză să și-o exprime. Acesta poate fi simplul fapt de a se crede alungat din caldul cămin familial, sau că urmare a decesului unui bunic. El se înfundă astfel în tristețea sa și nu mai are bucuria de a mai trăi.

5. – PACIENȚII AGITAȚI, INSTABILI :

Aceștia sunt cei care nu pot sta locului și care tulbură clasa prin comportamentul lor. Sunt incapabili să se fixeze pe o activitate puțin mai prelungită. Unii sunt așa datorită unui exces de vitalitate: ritmul școlar le este insuportabil pentru că ei nu pot din punct de vedere fizic să accepte să rămână o oră în întregime fără să se miște în banca lor. Alții sunt așa dintr-o rațiune psihologică: nu pot să-si fixeze atenția timp îndelungat ca ceilalți. Dar, în loc sa se refugieze într-un vis cum fac distrații despre care am vorbit, în loc să încetinească ritmul lor de gândire ca cei lenți, ei nu pot decât să se deplaseze fizic de la locul lor, să discute sau să-și tachineze vecinul de bancă. Copii sunt în mod normal instabili. Ei au, toți, nevoie de a schimba activitatea și de a alterna un efort mental cu unul fizic. Dar dacă unul dintre scopurile școlii este acela de a disciplina această tendința, INSTABILII despre care ne ocupăm acum, nu pot asimila aceasta disciplină. Atât cât ne este posibil din punct de vedere medical să facem ceva pentru ei, ne obligă să alegem dintre destul de numeroase remedii, pe cel mai indicat. Din acest ansamblu, rezultă ca am putea avea de dat două grupe, dupa cum este vorba de agitație fizica sau de instabilitate psihologică.

5.A. AGITAȚII FIZICI :

Cod 5.1. Este instabilul anxiox, cel care nu găsește repaos decât în mișcare. Pentru a se simți mai bine, pentru a ști mai mult, el se întoarce, își părăsește locul, întreabă pe alții și în final se face remarcat și pedepsit. Sub pretextul de a face mai bine, el devine cel mai rău elev.

Cod 5.2. Este agitatul certăreț, violent, furios. Lui îi place cearta și găsește toate ocaziile de a provoca și de a agresa vecinii sai. În recreație el este cel care urla cel mai puternic și care se agață de toată lumea.

Cod 5.3. Are o nevoie fizică de a mișca ceva. Dacă nu se poate ridica de pe locul său, ceea ce nu-i lipsește să facă cu sau fără motiv, el mișcă în orice caz totdeauna un picior sau un braț. Nu este elev rau dar se spune aproape că are dansul lui Saint-Guy.

Cod 5.4. Combină agitația fizică de la 5.3. cu răutatea de la 5.2. El are gesturi involuntare ale primului, dar și agresivitatea celui de al doilea. Un singur lucru îl calmează numaidecât, anume muzica. El nu e calm decât în clasa de muzică sau de cântat.

Cod 5.5. Este un tip căruia nimeni nu-i vine de hac. Dar el este în același timp mai slab decât precedenții. Este micul David care se luptă voluntar cu niște Goliați. Dacă este atât de nervos, aceasta se datorează absențelor frecvente de la școală, din cauza bolilor care reapar mereu (rinite, angine, otite).

5.B. AGITAȚII PSIHICI :

Cod 5.6. Cel pe care l-am vazut printre distrați, din cauză că este vorbăreț. Are, deci, această nevoie de a vorbi cu alții care-l agită. Dacă vorbește într-atât este pentru ca la el totul poate fi subiect de comentarii, sau punct de plecare al unei istorioare. Pretinde întotdeauna că știe mai mult decât alții.

Cod 5.7. Sunt înainte de toate niște neliniștiți, niște anxioși. Și acestă anxietate este cea care îi agită. Dar se remarcă fragilitatea sa, sensibilitatea la frig și la răceli.

Cod 5.8. Este veritabilul instabil mental. El nu poate să-și fixeze atenția pe un subiect sau o activitate mai mult de cinci până la zece minute. Dacă e obligat sa reflecteze, aceasta va fi ceva dificil de realizat și în orice caz el se va plânge curând de dureri de cap. Efortul mental îl obosește, ca și soarele din timpul verii.

Cod 5.9. Este “argintul viu” clasic. Și el este destul de greu de stăpânit, ca o picatură de mercur pe o foaie de hârtie. Mai mult, nici el însuși nu știe cum să se stăpânească. Face totul repede, acum plânge, acum râde. El are memorie slabă și nu e niciodată mulțumit.

Cod 5.10. Este util pentru pacientul copil agitat, fără alt caracter cât de cât particular. Va trebui să ne gândim la el dacă copilul face de asemenea și pipi în pat noaptea.

6. –PACIENȚII OPOZANȚI :

Aceștia sunt cei care refuză sistematic să facă ceea ce li se cere; ei au alt mod de a se ocupa, fie că deranjează pe ceilalți din clasă, fie că nu fac absolut nimic. Aceiași atitudine o au și în familie, pentru că la originea acestui comportament există totdeauna o greșeală de educație sau o reacție afectivă față de o dorință refuzată. Este vorba de pacienți care au o puternică personalitate sau cel puțin o conștientizare acută despre “eul” lor, ceea ce îi face foarte susceptibili. Nu acceptă nici cea mai mică constrângere. Ea este resimțită ca o atingere a libertății lor. Se supară pentru un fleac. Adesea e vorba de copii unici la parinți, care au fost supraapreciați, de o familie care de asemenea a refuzat să le impună vreo constrângere cât de mică. Este “copilul rege”, cu ce are el mai rău în el. El pune pe roate toată familia sa pentru a obține ce dorește, fie totdeauna, tot ce îi convine și refuză ce nu-i place. N-ar putea, deci, să se comporte diferit la școală.

În alte cazuri refuzul de a învăța este motivat de o reacție față de atitudinea unui cadru didactic: daca țipă des la el, dacă îl pedepsește mereu, eventual chiar îl lovește sau pur și simplu își bate joc de el în fața clasei, acest gen de pacient se închide în el și refuză de a mai lucra. În final unii încetează de a face cel mai mic efort școlar așa cum încetează, în mod inconștient, să creadă în toate. Traumatizați de ceea ce se petrece între părinții lor care nu se înțeleg bine, ei nu mai resimt deloc gust de viață. Se instalează un fel de disperare profundă. La ce mai servește să facă ceva. Remedierea acestor situații, de bună seamă, sunt rareori rezolvabile medicamentos. În loc de a da soluții, aici psihologul va trebui să se facă înțeles, de familie și de educatorii de la școală, asupra cauzelor și riscurilor pe care le reprezintă atitudinea acestor copii. Dacă nu poate fi schimbat nimic și dacă nu mai este posibil ca ei să se mai adapteze la aceste situații, unele din remediile noastre vor fi utile.

Cod 6.1. Pentru cel care a suferit un șoc afectiv, devenind suspicios și fricos El se interiorizează, refuzând să răspundă. Poate transpune dicultățile sale în coșmaruri urâte. Nopțile sale sunt totdeauna agitate, simțindu-se în mod constant obosții.

Cod 6.2. Este cel mai disperat dintre opozanți. Chiar dacă nu știe să o spună, comportamentul său face să se înțeleagă că el nu mai găsește nici o plăcere să mai trăiască. Acest lucru poate fi legat, fie de pierderea unuia dintre parinții sau bunicii săi, fie pentru că familia lui s-a destrămat.

Cod 6.3. Este puțin vecin cu 6.2., prin fața lui depresivă. Dar el o traduce ca la 6.1., printr -un sentiment de oboseală insurmontabilă. Hipersensibil, el este în plus afectat și la vederea suferinței altora. O face ca și când el ar suferi și pentru pedepsele celorlalți. Atitudinea violentă a unui cadru didactic este resimțită chiar și când nu el este victima.

Cod 6.4. Este un anxios și un iritabil. El este hipersensibil la toate tipurile de dureri și are tendința de a reacționa prin violență. Opoziția este singurul lui mijloc pe care l-a găsit pentru a-și impune personalitatea sa la școală. Acasă o face prin crize de furie nebună.

Cod 6.5. Este remediul tipului de pacient care are o suferință morală, un necaz, sau care suferă din cauza unei nedreptăți. El nu mai face aproape nimic la școală, în plus poate avea un comportament imprevizibil: râzând atunci când este pedepsit, plângând dacă cineva se interesează de el. Adesea are nevoie imperioasă de niște respirații profunde, ca și când i-ar lipsi aerul. El suspină ca “de inimă frântă”.

Cod 6.6. Este tipul opozantului prin gelozie. Vorbindu-se atât de lăudabil despre fratele său mai mare, în familie, încât se retrage în el și lucrează cu atât mai puțin cu cât este convins că nimeni nu va ști să-l recunoască și pe el. În loc să muncească, el parlamentează mereu și distrage clasa.

Cod 6.7. El a fost un excelent elev, dar ca urmare a unei supărări el a încetat să mai facă ceva, orice ar fi. Pretinde ca știe totul înaintea tuturor și că este inutil să învețe în plus. Special indicat pentru tineri care odată cu pubertatea, devin cei mai opozanți, la școală și în familie, gata oricând să adere la idei ANARHISTE sau la alte CONFESIUNI.

Cod 6.8. Noi l-am văzut deja prea lent și prea agitat, dar el este în anumite cazuri rău, distructiv, un răutacios care devine așa pentru că este bolnav. Constituțional este un hepatic “hipocondriac” slab, totdeauna obosit, puțin disperat, și el deasemenea, dar din motive fizice.

Cod 6.9. Este mai curând un opozant care ia în seamă mai ales partea rea a lucrurilor și în special obligațiile școlare; este iritabilul prin excelență; ”hipocondriac” ca și la 6.8., dar într-un grad mult mai puțin organic. El este de asemenea pacientul care a făcut prea mult, care a lucrat prea mult și care, dintrodată, nu mai poate continua. Clachează în urma surmenajului și din acest moment refuză orice efort.

Cod 6 .10. Este prototipul subiectului susceptibil la exces care refuză să lucreze pentru că a fost supărat, sau vizat prin remarci sau pedepse nemeritate, pentru că profesorul sau profesoara sa sunt incapabili să-l aprecieze la justa lui valoare. De aceea este absolut inutil să mai continue să depună cel mai mic efort.

Ajungând la capătul acestui studiu al pacienților considerați “ELEVI PROBLEMA”, suntem conștienți de puținul pe care-l putem aștepta de la o terapeutică medicamentoasă alopată sau/și complementară, fără colaborarea între părinți, cadrul didactic și eventual psihologul.

În toate cazurile există o problema pedagogică sau familială care ar fi trebuit să fie rezolvată înainte de a face ceva ce se mai poate. Unii ar putea spune că s-ar potrivi mai bine să se facă psihoterapie, chiar o psihanaliză, a copilului sau părinților săi. Este poate adevarat acest lucru în anumite cazuri.

Cel mai adesea, cu toate acestea, cauzele acestor stări persistă și ceea ce putem spune este că pacientul rămâne victima unei situații complexe.

Trebuie completat chestionarul simptomatologic pentru a încadra fiecare caz în parte. Este de dorit să ne limităm la maximum 5 coduri. Aceasta pentru a fi urmată calea individualizării corecției karmice si pentru a gasi REMEDIUL INDIVIDUALIZAT corespunzator produsului TONIC NEURONAL NR.2.

Compozitie  TONIC NEURONAL JUNIOR

solvent de extractie: alcool etilic 96o – 50%; miere de albine – 15%; apa purificata – 35% – (79,5%); amestec de plante: extract apos uscat 11:1, continand 17% vitamina C, pe suport de maltodextrina 35-45%, din fructe de acerola (Malpighia glabra); afin (Vaccinium myrtillus) – frunze (0,8%); aloe (Aloe barbadensis) – extract hidroalcoolic 20:1 din parti aeriene (0,8%); armurariu (Silybum marianum) – fructe (0,8%);  radacini de angelica (Angelica archangelica); radacini de ashwagandha (Withania somnifera); muguri de brad (Abies alba); radacina de brusture (Arctium lappa) – 1,5%; radacini de cicoare (Cichorium intybus); parti aeriene de cimbrisor (Thymus serpyllum); parti aeriene de cimbru-de-munte (Satureja montana); fructe de coriandru (Coriandrum sativum); parti aeriene de cretusca (Filipendula ulmaria); scoarta de crusin (Rhamnus frangula); fructe (0,8dafin (Laurus nobilis) – extract hidroalcoolic uscat 10:1 din frunze (0,8%);echinacea (Echinacea purpurea) – parti aeriene (0,8%); fenicul (Foeniculum vulgare) – fructe (0,8%);galbenele (Calendula officinalis) – flori (0,8%); ganoderma (Ganoderma lucidum) – extract hidroalcoolic uscat cu 20% polizaharide din spori (0,8%); gentiana (Gentiana acaulis) – extract hidroalcoolic uscat 10:1 din radacini (0,8%);  rizomi de ghimbir (Zingiber officinale); radacini de ginseng (Panax ginseng); fructe de guarana (Paullinia cupana); parti aeriene de hamamelis (Hamamelis virginiana); fructe de haritaki (Terminalia chebula); radacini de hydrastis (Hydrastis canadensis); parti aeriene de iarba-de-lamaie (Cymbopogon citratus); fructe de kankola (Piper cubeba); parti aeriene de plamanarica (Pulmonaria officinalis); frunze de rozmarin (Rosmarinus officinalis) – 0,95%; flori de salcam (Robinia pseudoacacia); frunze de salvie (Salvia officinalis); radacini de shatavari (Asparagus racemosus); sulfina (Meliloti herba); parti aeriene de tarhon (Artemisia dracunculus; fructe de anason-stelat (Illicium verum); extract hidroalcoolic 10:1, pe suport de maltodextrina 10% din radacini de astragalus (Astragalus membranaceus); extract hidroalcoolic, continand minim 90% polifenoli, din frunze de ceai-verde (Camellia sinensis); extract hidroalcoolic pe suport de maltodextrina 10%, continand minim 4% polifenoli, din parti aeriene de echinacea (Echinacea purpurea); extract hidroalcoolic, pe suport de maltodextrina 10%, continand minim 20% polizaharide, din ganoderma (Ganoderma lucidum); extract hidroalcoolic, cu minim 3% alcaloizi, din radacini de gheara-matei (Uncaria tomentosa); fructe de ienupar (Juniperus communis); extract hidroalcoolic, continand minim 15% salicina, pe suport de maltodextrina 10%, din scoarta de salcie (Salix alba) ; extract hidroalcoolic, continand minim 2% schizandrine, din fructe de schizandra (Schisandra chinensis) ; sulfină (Meliloti herba); – (20%); produse apicole: extract hidroalcoolic uscat, continand 2,5% flavonoide, pe suport de maltodextrina din porumb 30%, din propolis – 99,95%; laptisor de matca – 0,05%.